Articol de Cristina Andrieş
Kerstin zu Pan este o fotografă care trăieşte în Berlin şi ale cărei lucrări vin într-o diversitate hipnotizantă, aproape picturală. De la alb-negrul clasic, la frumuseţea descoperită în contexte neobişnuite, imaginile ei sunt ticsite de personalitate.
Seria pe care o prezentăm azi aduce în faţa publicului povestea femeii-păpuşă, “îmbogăţită” cu o perucă excentrică, de un curcubeu intens.
E greu de zis dacă Supervision vine din dorinţa de a ţine frâiele, conform primului sens al termenului, sau dacă face referire ironică la tiza supereroină din benzile desenate americane. Cert este …

Ambele forme ale emoţiei, muzica şi umorul vin împreună sub tutela lui Gidon Kremer şi a instrumentiştilor alături de care prestează în această viziune inovatoare asupra muzicii clasice.
Veţi auzi Bach, Dvorak, Haydn, Igudesman, Mahler, Mozart, Prokofiev şi mulţi alţii într-un melanj la care probabil că nu v-aţi aşteptat niciodată: teatral, amuzant, creativ şi de mare clasă.
Scopul acestui proiect atipic este să distanţeze termenul “entertainment” de prezenţa tot mai apăsătoare a factorului comercial, precum şi să readucă ascultătorului sentimentul înălţător de intimitate intelectuală şi emoţională.

John Cage aduce în faţa publicului experienţa a 4 minute 33 de secunde de linişte cu pauze scurte.
De remarcat concentrarea muzicienilor bine instruiţi, cărora probabil că le vine foarte greu să se abţină din a cânta. Găsesc foarte inspirată şi ideea că spaţiul gol face ca “melodia” să se potrivească oricărui ascultător, dat fiind că fiecare are libertatea de a-şi imagina ce vrea.
Ceea ce-mi pare însă cu adevărat fascinant este firul muzical care se ţese prin dialogul cu publicul. Dacă, în mod uzual, ascultătorii tac în timp ce orchestra cântă, …

Jen Stark îşi descrie lucrările ca “sculpturi matematice din hârtie”, însă în spatele acestei denumiri, ochiul vede zeci de straturi de foi colorate, tăiate precis în forme hipnotice.
Artista a început să lucreze cu foi colorate mai mult din motive financiare. Acum, însă, ea ansamblează minuţios până la o sută de straturi de hârtie, pe care le taie separat, de mână, reuşind să le dea forme tridimensionale complexe, cu adevărat vibrante.

“Ca o pradă trecătoare a morţii eterne“, Florian Pittiş aduce o contribuţie originală in rostirea eminesciană din versurile Scrisorii ştiută de noi toţi.
Priviţi şi bucuraţi-vă “simţurile” azi, la întâlnirea cu eternitatea.

Jim Denevan creează desene în nisip, deseori folosindu-se numai de un băţ solid şi o greblă. Lucrările sale monumentale sunt temporare pentru că suportul pe care sunt realizate este curând remodelat de vânt şi apă.
Filmuleţul care urmează îl arată pe Denevan în Nevada (2009), la lucru. Potrivit fotografului său, ceea ce uimeşte este că nu poţi vedea nimic de la nivelul solului. “Nu am avut idee cum arată desenul până nu am văzut-o de la înălţime! Jim e foarte bun în ceea ce face.”

Probabil că vi s-a întâmplat de multe ori să întâlniţi persoane care vă amintesc de personajele din desene animate. Dar cum ar fi ca Jessica Rabbit, Peter Griffin sau Butthead să prindă cu adevărat viaţă, în cel mai fin detaliu?
O serie de imagini “pictate” digital au darul de a ne pune pe gânduri înainte de a-i cere ştiinţei o transformare de acest gen.

Artistul german Simon Schubert şi-a petrecut doi ani în perfecţionarea unei tehnici prin care poate realiza imagini îndoind de sute de ori  de hârtie.
Deşi încercările de început nu au avut rezultate remarcabile, persistenţa sa a dus în prezent la un efort de o săptămână per lucrare, care se vinde apoi cu sume în jurul a 3500 de lire sterline.
Potrivit lui Schubert, nimeni nu-l crede iniţial că sculpturile sunt realizate prin pliere. Majoritatea cred că acesta foloseşte vopsea sau creion pentru a da senzaţia de umbră.

Artista olandeză Desiree Palmen trăieşte şi activează în Rotterdam, iar majoritatea lucrărilor sale se bazează pe actul de a fi nevăzut sau de neidentificat.
Pentru a realiza costumele de camuflaj, Palmen fotografiază o locaţie precisă. Ea pictează apoi imaginea locului pe un costum, după care alege o persoană care să îmbrace hainele şi care să pozeze în locaţe originală, încercând totodată să devină una cu peisajul.
Au existat şi încercări mai recente de fotografie-camuflaj (artistul asiatic Liu Bolin) şi, deşi unele mai reuşite, Desiree este iniţiatoarea acestei idei şi se cuvine ca …

Din nou: ”Oldie, but goldie!”

Dacă acum ceva vreme am vorbit despre prinţese decăzute, astăzi vă vom prezenta câteva personaje de basm celebre în viziunea lui Jeffrey Thomas.
Acesta alege să demitizeze ideea de prietenos şi plăcut vederii printr-o transformare grafică ce probabil că ar naşte coşmaruri în somnul oricărui copil.

Willard Wigan s-a născut în Birmingham, Anglia şi este inventatorul celor mai mici opere de artă din lume. Chiar şi după o copilărie dificilă, a devenit cunoscut drept cel mai important micro-sculptor al tuturor timpurilor şi este capabil, la propriu, să transforme un fir de praf într-o operă de rară frumuseţe.