Articol de Silvia Marinescu

Pentru mine, povestea Silent Strike a început atunci cînd s-a  lansat compilaţia Bucharest Chills & Thrills din 2005. Ascultînd-o, am remarcat piesele Silent Strike şi de atunci interesul meu a crescut constant.

Ce-mi place mie la Silent Strike este acel amestec grozav de constanţă şi inovaţie – albumele reuşesc atât să te surprindă de fiecare dată, cât și să-ţi ofere acel minunat sentiment de “acasă”. Nu am fost deloc dezamagită atunci cînd am ascultat “Alb”, noul material discografic semnat Silent Strike.

Albumul conţine un CD şi un mini CD – în total, 27 de piese. Primul CD conţine multe colaborări cu artişti grozavi: Maria Radu pe a doua piesă, “Endless Story”, care a devenit repede preferata mea, Ada Milea, Brazda lui Novac, DJ Undoo, Dj Vasile, Delitic1, Ursu, iar al doilea CD are o singura colaborare, din nou cu Ada Milea.  Primul CD pare mai lucrat, puțin mai serios, ca sa spun aşa. Al doilea este mai jucăuş şi mie mi s-a părut a fi o coloană sonoră perfectă pentru o poveste. Nu ştiu încă povestea cui.

Coperta albumului sugerează starea generală a albumului, stare pe care o primesc mereu de la Silent Strike:  relaxare, visare, detaşare de lumea în care trăieşti şi re-ataşarea la o lume specială şi plină de lucruri diafane.

Pentru mine, trebuie menţionat că melodia cu Maria Radu s-a lipit bine de playlist-ul zilnic. Asta pentru că timbrul Mariei se potriveşte perfect sound-ului pe care îl aduce Silent Strike. M-a luat prin surprindere cumva şi piesa “Astenie”, cu Ada Milea, datorită modului în care vocea ei curge lin pe piesă.

Piesa “Delysid” îmi oferă exact ce vreu eu de la o melodie, anume să pot să stau şi să o simt, să mă gîndesc la ea şi să mi se pară, în acel moment, cel mai bun lucru ce mi s-ar putea întîmpla. Ce-mi place la Silent Strike este alegerea perfectă pentru numele pieselor. Transmit exact acea senzaţie pe care o conţine titlul. “Primavara” chiar te duce cu gîndul la primăvară, “Raze” la razele de soare şi aşa mai departe.

Mai menţionez colaborările cu DJ Vasile şi Deliric1. Prima este o piesă dark, cu o atmosferă de film noir pentru mine, iar a doua pentru ritmul alert, starea generală de revoltă şi starea pe care o transmite. Această piesă chiar m-a luat prin surprindere într-un mod pozitiv, mai ales după ce experimentasem o stare atît de liniştită timp de 14 piese.

CD-ul mini surprinde, cum am spus, prin sound-ul jucăuş, la care ajută Ada Milea mult în cîntecul “Cîntec de copil”. O surpriză plăcută şi o încheiere grozavă pentru un album la fel de grozav. Silent Strike arată că încă se face muzică bună la noi în ţară. Recomand albumul alături de o limonadă şi de o zi frumoasă şi caldă de septembrie.