Articol de Hermina Stănciulescu

O scurtă incursiune în viaţa lui Nick Brandt ne aduce la cunoştinţă informaţii ce ne ajută să ne imaginăm cine este acest om şi de ce am ales să scriu despre el.

S-a născut şi a studiat la Londra, şi-a început cariera ca şi regizor, dar începând cu decembrie 2000 şi-a îndreptat atenţia spre fotografie. În prezent se poate lăuda cu numeroase expoziţii în oraşe importante ale lumii şi 3 galerii tematice: On this Earth, A Shadow Falls şi A Shadow Falls a€“ New York September 2009, ce pot fi regăsite pe site-ul său.

Actul creativ a început în Africa de Est, unde, impresionat de locuri şi animale, începe să facă primele fotografii. Din acel moment decide să urmeze acest drum şi an după an se întoarce în savana africană pentru a surprinde unele dintre cele mai emoţionante cadre catalogate că fotografie wildlife, dar care se situează cu mult deasupra aşteptărilor şi categoriei în care ar putea fi încadrate.

Spre marea mea surprindere, am descoperit în galeria lui Brandt o serie de fotografii care mai de care mai interesante. Fie că este vorba de portretul unui leu, imaginea unei turme de bizoni, baia de nisip a unui elefant sau de şueta unor girafe aflate la păscut în amurg, fotografiile au o doză plăcută de dramatism care încântă şi întristează privirea. Personajele sale sunt animale sălbatice aflate în preajma extincţiei.

Poate felul în care sunt decupate aceste frânturi de savană ar trebui să atragă atenţia asupra posesivităţii şi iresponsabilităţii unei umanităţi în plin egoism ce devorează planeta. Fără a ţine discursuri ecologiste, admir încăpăţânarea şi curajul lui Nick Brandt de a se apropia de aceste animale sălbatice şi de a capta în fotografiile sale momente ce arată frumuseţea şi importanţa existenţei acestor creaturi.

Găsesc cu mult mai greu să obţii astfel de fotografii, deloc comune, diferite de fotografia de călătorie, când ai de lucrat cu astfel de modele. Responsabilă pentru reuşita lui Brandt de a transpune în acest fel realitatea savanei africane este legătura puternică stabilită între om şi animalele pe care acesta le fotografiază. Un alt motiv la fel de important ar fi atitudinea artistului şi modalitatea în care îşi utilizează aparatul de fotografiat. Priveşte animalele ca şi cum ar fi oameni şi le urmăreşte îndeaproape trăsăturile şi comportamentul pentru a capta acele momente ce transmit toată emoţia unei clipe de care nu am avea altfel cum şti că a existat vreodată.

Spuneam că îşi urmăreşte modelele îndeaproape (şi folosesc aceeaşi exprimare cu riscul de a mă repeta) pentru că fotografiile sunt făcute cu un aparat fără teleobiectiv. Brandt preferă cadre largi pentru a ilustra peisaje vaste ce completează şi oferă conţinut portretelor creând impresia de intimitate, dar şi de spaţiu de necuprins.

Artistul îmbină fotografia pe film cu prelucrarea computerizată, rezumă lumea la alb-negru şi tonalităţi de gri şi foloseşte lumina difuză pentru a transpune cât mai simplu şi clar expresivitatea mamiferelor. Cu alte cuvinte, simplitatea primează şi evidenţiază sensibilitatea amestecului de realitate cu idilicul.