Seven pounds
Articol de Anca Pandrea
Seven pounds nu este filmul obişnuit de savurat, analizat, discutat. De plăcut sau nu. Deşi eram cinci oameni în aceeaşi cameră, sunt sigură că fiecare a ţesut propria poveste, aşa cum şi eu am ţesut-o pe a mea. Şi povestea fiecăruia a luat chip şi formă după părerile de rău, tristeţile, nevoia fiecăruia de izbăvire.
Will Smith joacă rolul lui Tim Thomas, un tânăr vădit tulburat, care are nevoie să simtă că viaţa lui contează. Supravieţuitor al unui accident în care logodnica lui şi alte şase persoane şi-au pierdut viaţa din cauza neatenţiei sale, Tim vrea să îşi plătească păcatele, dând înapoi viaţă pentru fiecare viaţă luată.
Povestea se construieşte din bucăţi, trecutul apasă mereu cu degete reci pe orice ar putea însemna speranţă sau un nou început. Ştim de la primele secvenţe că finalul ne va găsi despărţiţi de protagonist, însă drumul e emoţionant şi merită parcurs cu răsuflarea tăiată.
Dându-se drept fratele său Ben, agent al fiscului, Tim intră în viaţa lui Emily Posa (Rosario Dawson). Tim se îndrăgosteşte şi planul pus la cale după accident pare din ce în ce mai greu de dus la sfârşit. Detaliile se dezvăluie în jurul celor doi şi, până la final, aflăm că Tim i-a donat fratelui său un plămân, şi altor trei persoane un rinichi, măduvă şi parte din ficat, iar casa sa a devenit cămin pentru o mamă abuzată şi cei doi copii ai săi.
Sacrificiul suprem este salvarea lui Emily. Bolnavă în fază terminală şi cu şanse infime de a găsi o inimă compatibilă, viaţa lui Emily stă în mâinile lui Tim. Oricât de mult ar durea, Tim îşi duce planul până la capăt şi îşi ia viaţa pentru a i-o reda lui Emily. Cel de-al şaptelea beneficiar al planului de izbăvire este Ezra(Woody Harrelson), care îşi recapătă vederea.
Recitesc ce am scris şi realizez cât de gol sună povestirea liniară a unui astfel de film. S-au mai spus poveşti despre sacrificiu, izbăvire, singurătate şi regăsire. S-au mai regizat astfel de poveşti, s-au mai văzut, s-au mai recenzat. Însă ceea ce a reuşit Gabriele Muccino cu producţia din 2008 şi rolul lui Will Smith trec dincolo de ceea ce poate fi povestit în câteva paragrafe.
Poate aveţi o altă imagine despre ce roluri ar putea juca Will Smith, poate că poveştile emoţionante de pe micul sau marele ecran vi se par neimportante în comparaţie cu dramele realităţii, însă Seven pounds este un film care merită văzut. Privit cu sufletul, pentru că toate artificiile de imagine şi regie nu fac decât să te transpună în mijlocul unor drame care ar putea fi ale oricui, poate ale tipului pe care l-ai văzut traversând mai devreme…
Nu stiu daca sa restrang sacrificiul lui Tom la insuportabila vina sau la imposibilitatea de a scapa de suferinta. Nici macar nu stiu daca sa-l consider sacrificiu. Imi pare mai mult o metoda prin care ceilalti pot beneficia de pe urma deciziei lui de sinucidere. Si de aici si povestea. O sinucidere ar fi trecut neobservata. Dorinta unui om de a incerca sa schimbe viitorul stiind ca nu exista nici o posibilitate de a schimba trecutul este admirabila. Modul in care regizoarea a reusit sa inlature aproape orice urma de patetism din scenariu, a transformat filmul intr-o poveste pe care vrei s-o vezi si a carei vizionare o recomanzi si altora.
Am citit cateva comentarii despre acest film, aici si pe alte site-uri si toate au aceeasi tenta,cel putin de de acceptare daca nu de aprobare a sacrificiului lui Tim. Recunosc ca si eu am fost impresionat aproape de lacrimi de aceasta poveste, in fond, neobisnuita si extraordinara. Dar…mi-a trecut dupa putin timp de la vizionare. Am inteles ca toata povestea asta frumoasa, trista dar frumoasa, se termina odata cu sacrificiul suprem al eroului principal. Gata, s-a terminat! Un om a murit si alti sapte traiesc datorita lui. Oare asa este? Suntem imresionati pana la lacrimi de sacrificiul uman dar odata ce el este savarsit nu ne ramane decat amintirea lui si…viata. Viata care trebuie traita cu aceasta amintire care ne apasa memoria. Cred ca toti am vrea sa avem un Tim care sa ne salveze in momentele critice si poate cativa dintre noi vor avea curajul sa fie Tim. Acela din film. Dar un Tim sfasiat de vina si suferinta traind, un Tim ducandu-si povara clipa de clipa, zi de zi, pana la o moarte naturala nu ar vrea nimeni sa fie. Un om caruia i s-a naruit lumea, un om fara nici un punct de sprijin, un om care si-a pierdut credinta in bucuria vietii nu e acceptat de nimeni ca model. Hotararea de a te juca de-a Dumnezeu intr-o astfel de situatie devine, parca, ultima solutie de a deveni un suflet nobil. De ce trebuie sa ne fie ucisa dorinta de a trai pentru a face bine? Indragostindu-se de Emily, Tim isi deschide un nou drum catre viata. Nu este de ajuns. Isi urmeaza planul propus. Contabiliceste, asa cum a fost programat. Pragmatic si precis. Viata este refuzata. Iar viata personala, este unica viata pe care o putem experimenta, este universul in care toate celelalte vieti cu care venim in contact exista. Ce se intampla cu celelalte sapte vieti salvate? Nu are importanta pentru Tim. Pentru el acestea au murit odata cu el. Dar, vor spune multi, \"a murit impacat\", \"s-a sacrificat pentru altii si a devenit un suflet nobil\", etc.
Eu cred ca este un film bun dar doar ca film. Te impresioneaza, te pune pe ganduri, te intriga si deschide dialoguri. Felul in care iti folosesti viata tine de liberul arbitru, de alegerile facute, cu conditia sa ramai in viata. Sinuciderea nu este o optiune. Este egoismul suprem, este jocul de-a Dumnezeu adica jocul de-a \"ceva\" ce nu vom cuprinde niciodata cu mintea, precis, pragmatic, contabiliceste.
Spune-ti parerea!
Parteneri
01. Redactori
02. Colaboratori
Categories
03. Prietenii Culturii
Stam cam asa...