Articol de Cristina Andrieş
După ce a neliniştit apele muzicale cu preafericitul album River: The Joni Letters, veşnic-inventivul Herbie Hancock revine în 2010 cu un proiect audio-video pe care l-am aşteptat câteva luni de zile cu sufletul la gură.
The Imagine Project este rezultatul călătoriei pe care legendarul jazzman o face în jurul lumii cu un scop pe cât de precis, pe atât de nobil: construirea unei legături muzicale între diferite popoare şi, implicit, culturi.
Cu deschidere şi implicare, în sprijinul realizării acestui plan grandios au venit cântăreţi şi …

Articol de Cristina Clopot
După mulţi ani în care mi-am dorit să ajung la Gărâna, anul acesta chiar am reuşit să ajung şi nu am regretat nicio clipă alegerea aceasta. Festivalul oferă o experienţă inedită prin însăşi conceptul păstrat neschimbat de ani de zile, un festival de jazz în cadru natural, într-o zonă de munte pitorească, situată la cateva zeci de kilometri de Reşiţa. Urmând deja un traseu tradiţional,  festivalul a reuşit să adune nume mari ale momentului din zona jazz-ului, iar prestaţiile acestora au ţinut publicul în faţa scenei, …

Articol de Cristina Andrieş
Am citit Oscar şi Tanti Roz pentru că mi-a fost recomandată cu un oftat şi o expresie de regret profund, pe care eram curioasă cât de puternic am să le resimt. Am devorat apoi şi restul de apariţii ieşite de sub mâna lui Eric-Emmanuel Schmitt (inclusiv Domnul Ibrahim şi florile din Coran, despre care am scris aici) pentru că simţeam nevoia de a-mi face un rău frumos, născut din realitatea unor lucruri de care tindem să uităm când viaţa noastră e roz bombon.
Devine totuşi mai …

Articol de Cristina Andrieş
“If I cut off my arm, I say ‘me and my arm,’
but if I cut off my head do I say,
‘me and my head’ or
‘me and my body’?”
Trebuie să recunosc că am citit Locatarul himeric “la mult timp de când” şi “pentru că” am văzut filmul lui Polanski, The Tenant. Descoperisem acolo lumea obscur-ironică a celui care îşi pierde identitatea şi coboară în nebunie, adică lumea unui anume Trelkovsky, imigrant polonez în căutare de chirie pe străzile pariziene.
Situaţia incomodă apare încă din primele pagini: din fericire, …

Articol de Cristina Andrieş
Ca toate poveştile antice, Metamorfozele lui Ovidiu au rămas un punct de referinţă pentru că împart adevăruri universale, cu ecou în oamenii oricărei ere. Scrisă în jurul naşterii biblice a lui Iisus, ea include legende nemuritoare cu personaje precum Daphne (transformată în dafin pentru a scăpa de un Apollo libidinos) sau Perseu (ale cărui aventuri explică unele caracteristici terestre şi cereşti).
A fi metaforic nu înseamnă a pierde din profunzimea marilor adevăruri, ba chiar este deseori singura cale de a le transforma în motive de inspiraţie pentru alte …

Articol de Cristina Andrieş
Se ia un pic de umor acid, sinceritate brutală ca şi cum ar fi pe gratis şi numai un praf de realism magic. Se amestecă bine în timp ce îţi plimbi un descântec pe buze şi degetele pe taste. În momentul ăsta eşti întrupat în Chuck Palahniuk şi scrii următorul roman de succes. Sau poate că sunt doar eu întrupată în tine şi te fac să citeşti ceva ce n-a scris nimeni încă. Sau mai bine deschide televizorul. Radioul. Ziarul. Îţi sună în cap ce vroiai să …

Articol de Cristina Andrieş
O soţie iubitoare, un copil abia născut, un job la BBC şi un apartament într-un cartier rezidenţial. Aşa se prezintă existenţa fără cusur a lui Richard Taylor, până în momentul în care acesta descoperă scânteia vieţii în persoana lui Jennifer, vecina abia mutată pe palier.
Staţi liniştiţi, cartea nu curge atât de banal încât Richard să fugă cu vecina şi să trăiască fericiţi împreună până la adânci bătrâneţi. Ea reprezintă doar declicul care face personajul principal să se uite în oglindă. Şi, odată ce-şi întâlneşte reflexia…

“…mamă. Ieri mi-am …

Articol de Cristina Andrieş
Sunt fan înrăit al CD-urilor live.
Le prefer deseori în detrimentul înregistrărilor de studio, în mare parte datorită energiei pe care o aduc cu ele, atât din partea artistului, cât şi din partea publicului care are ocazia să-i răspundă interactiv.
Iar Jason Mraz, despre care v-am mai povestit, este un showman de primă clasă şi un muzician care îşi validează creşterea cu fiecare concert. Deşi cântă la fel de bine live sau între trei pereţi şi un geam, pe scenă radiază energie pozitivă, pe care o transmite în …

Articol de Cristina Andrieş
Cartea de faţă este despre copii inteligenţi. Nu adulţi în miniatură, ci pui de om cu voinţă şi gândire bine dezvoltate, dar a căror naivitate conturează forma unor puşti. Şi, apropo de puşti, cartea de faţă este despre război. Despre putere şi manipulare, dar şi despre calităţile care te fac să priveşti admirativ pe cineva  gândind că este impenetrabil sau că are coloană vertebrală.
Într-un viitor apropiat, planeta noastră este ameninţată de o specie extraterestră care deţine tehnologie superioară şi care pare determinată să distrugă rasa umană. Povestea …

Articol de Cristina Andrieş

Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ţi se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăşi.

Cam aşa îşi provoacă Mathias Malzieu cititorii la un basm capricios pentru adulţi, căruia îi atribuie numele de Mecanica inimii şi al cărui zmeu stă în situaţia complicată a personajului principal.
Cu un fir narativ bizar şi …

Articol de Cristina Andrieş
Gotan Project şi-au conturat un drum propriu prin combinaţia dintre tango şi sound modern. Deşi foarte apropiaţi de publicul electro, rădăcinile lor îmbracă strâns şi cu mândrie moştenirea lăsată de Astor Piazzola, care devină atractivă chiar şi pentru cei care pun tradiţia pe primul loc.
Tango 3.0 nu deviază mult de la formula albumelor precedente, însă aduce câteva surprize demne de menţionat.
Discul demarează cu Tango Square, un început neobişnuit de lent, potrivit unei ascultări în miezul nopţii. Cuminte şi totuşi genul de piesă care dă dependenţă la fredonat, …

Articol de Cristina Andrieş
“În centrul vidului se află o altă sărbătoare.” este propoziţia în jurul căreia se învârte romanul lui Antoni Casas Ros, scriitorul fără chip. Adică invitaţia deschisă de a călători într-o lume enigmatică, bântuită de revelaţii poetice.
Încă din primele pagini, devine clar că parcurgerea drumului către miezul magnetic al romanului este alegerea fiecărui cititor în parte. Spun asta pentru că autorul provoacă printr-o autobiografie plasată în prezentul excentric al filmelor lui Almodóvar şi prin contururi imprecise între realitate şi ficţiune.
Folosindu-se de un complot capricios, Antoni Casas Ros …

Articol de Cristina Andrieş
În ultima vreme, joaca preferată a multor muzicieni este fuziunea. Între analog şi digital, vechi şi nou, până la simplu cu note exotice. Unii se întorc în timp şi aleg un fond pe care îl îmbogăţesc cu elemente moderne, alţii iau numai o mostră din trecut şi o presară pe baza construită în prezent.
Pat Metheny, unul din cei mai complecşi chitarişti de jazz din istorie şi un aventurier în lumea muzicii, aruncă o privire peste umăr şi descoperă plăcerea de a ridica o casă cu propriile mâini, …

Articol de Cristina Andrieş
Una dintre cele mai enervant de înfricoşătoare producţii cinematografice din ultima vreme, Antichrist mi-a lăsat o amprentă psihologică adâncă, aş putea spune aproape fizică, şi, trebuie să recunosc, nu cred că voi mai regăsi curând puterea de a-l viziona din nou.
Ultimul film al lui Lars Von Trier spune povestea (în patru capitole, un prolog şi un epilog) unui cuplu al căror unic fiu cade pe fereastră în timp ce aceştia fac sex în camera alăturată. Disperarea îi asigură mamei un loc într-un pat de spital, în …

Articol de Cristina Andrieş
După Escadron Ghilotina şi Un dulce miros de moarte, scriitorul mexican Guillermo Arriaga revine la editura Vellant cu o carte surpriză, apărută în două ediţii – una obişnuită şi o ediţie limitată, însemnată de 186 de cititori mai mult sau mai puţin faimoşi (detalii aici), unde ne-am pus şi noi amprenta şi pe care o recomand cu entuziasm pe post de cadou.
Retorno 201 (titlu ce denumeşte o stradă foarte mare din oraşul Mexico) conţine 14 povestiri obscure, triste şi labirintice, în care personajele adoptă comportamente sălbatice şi …

Articol de Cristina Andrieş
Asemănător seriei Dream Chronicles, jocul Drawn: The Painted Tower te aruncă într-o lume picturală, în care trebuie să găseşti obiecte şi să rezolvi ghicitori. Pe scurt, avem de-a face cu încă un point-and-click îmbrăcat într-o poveste misterioasă şi care satisface simţurile artistice, chiar şi în cazul celor mai aspri critici.
Întunericul s-a lăsat subit peste regat, însă legenda vorbeşte despre o fată care poate readuce lumina pe pământ şi care îşi trăieşte visele între pereţii turnului pictat, desenând lumea pe pânze cu abilităţi magice. Cum ea este prizonieră …

Ce se întâmplă când fiecare pagină dintr-o carte inspiră un alt cititor? Obţinem o carte nouă, pe care şi-au lăsat impresiile de lectură 186 de ilustratori, corectori, redactori şi comentatori – pe scurt, coautori.
Pentru că fiecare cititor este un autor, Editura Vellant a pregătit două ediţii ale aceleiaşi cărţi: una în care autorul este singurul stăpân pe text, alta în care fiecare pagină este însemnată de un alt cititor.
În total, 186 de pagini personalizate de 186 de cititori.
Vino joi, 25 februarie, ora 19:00, în mansarda Cărtureşti, să-i cunoşti …

Articol de Cristina Andrieş
Kerstin zu Pan este o fotografă care trăieşte în Berlin şi ale cărei lucrări vin într-o diversitate hipnotizantă, aproape picturală. De la alb-negrul clasic, la frumuseţea descoperită în contexte neobişnuite, imaginile ei sunt ticsite de personalitate.
Seria pe care o prezentăm azi aduce în faţa publicului povestea femeii-păpuşă, “îmbogăţită” cu o perucă excentrică, de un curcubeu intens.
E greu de zis dacă Supervision vine din dorinţa de a ţine frâiele, conform primului sens al termenului, sau dacă face referire ironică la tiza supereroină din benzile desenate americane. Cert este …

Articol de Cristina Andrieş
De când m-am convins că nu e de glumit cu troienele de prin „industria muzicală” românească, am început să dezvolt o pasiune din a săpa după trupe care se încăpăţânează totuşi să pornească la drum lung şi anevoios.
Nu tind să fiu cu totul leneşă în privinţa asta, dar trebuie să recunosc că nu ştiam mare lucru despre Mauser înainte să primesc albumul lor de debut, Art-illery’s Band. Cu ocazia asta, îmi sunt datoare cu o muştruluire pe cinste, dat fiind faptul că starea de primă ascultare m-a …

Articol de Cristina Andrieş
România s-a transformat peste noapte într-o întindere albă, după ce evenimentele recente au anunţat cod portocaliu de viscol pe perioadă nedeterminată.
Copii, femei, tineri şi bătrâni inconştienţi se înghesuie de câteva luni într-o gară neîncăpătoare, unde viruşii culturali se transmit cu o viteză uimitoare. Iar astea sunt numai veştile bune, pentru că alţii stau de ani de zile în gări obscure, aşteptând trenuri care nu mai vin. Problema cea mai mare e că, nici după atâta privit în gol, oamenii nu ştiu cum să iasă de sub mormanele …