Articol de Silvia Marinescu
Aflată în vacanță, mi-am redescoperit pasiunea pentru un album pe care l-am ascultat aproape in fiecare zi timp de două săptămâni, album al unei formații de suflet pentru mine. Un album poate nepotrivit pentru zile însorite de vară, din cauza stării pe care o poate transmite. Este vorba de Red, de la King Crimson.
În doar cinci melodii, cea mai lunga de 12 minute și cea mai scurtă de 6 minute, King Crimson dau din nou măsura valorii lor, pe albumul lansat în 1974, ultimul înainte ca Robert …

Articol de Silvia Marinescu
Un album din 1978, 4 piese, 37 de minute și, fără îndoială, cinci stele. Acesta este albumul de care o să vă scriu azi, unul din albumele preferate ale formației mele preferate: Rush, Hemispheres.
Unul din motivele pentru care acest album mi se pare excelent este reprezentat de versurile sale. Provenite din lumea mitologiei grecești, cu un accent deosebit pe dihotomia dintre Apollo (bringer of wisdom) și Dyonisos (bringer of love), ele ilustrează nu numai această dihotomie, ci întreaga diferență existentă între partea dreaptă a creierului și …

Articol de Silvia Marinescu
Anathema e o formație pe care fie o iubești, fie o detești. Multe persoane au categorisit-o ca fiind o formație fie prea soft, fie prea metal, fie prea pop, fie nu prea prog. Adevarul e că Anathema a fost, pe rând, toate aceste lucruri. Iar albumul acesta, lansat de ei în 2010 și despre care vorbim azi, nu va lămuri prea tare problema.
Asta pentru ca Anathema face muzica așa cum crede ea că trebuie. Fără a se limita la anumite genuri muzicale, fără a exprima ceva doar …

Articol de Silvia Marinescu
Vine o vreme în viața unui om când vrea să asculte muzică bună. Să nu fie nici nouă, nici veche, să fie prog, dar să sune a nou. Așadar, nu e de mirare că, atunci când acest om află că Spock’s Beard lansează un album nou, se pune repede pe ascultat și se scrie despre el pe Mixul de Cultură.
Spock’s Beard reușesc să aducă progul adevărat în albumele lor. Formația, lansată în 1992 și despre care am mai scris aici, arată o adevărată pasiune pentru ceea ce …

Articol de Silvia Marinescu
Am ajuns să cred că, de multe ori, mai puțin înseamnă mai mult. Sau că simplitatea nu e deloc de neglijat. Sau că un album de două piese poate să-ți ia răsuflarea mai ceva ca unul de 10 piese.
În urma noilor mele credințe, m-am decis ca azi să vă vorbesc despre un album al formației Tangerine Dream, Rubycon, care conține doar două piese: Rubycon (part I) și Rubycon (part II). Lansat în 1975, este considerat unul din cele mai bune albume ale formației germane, chiar dacă …

Articol de Silvia Marinescu
Pentru azi, m-am gândit că n-ar strica să ne întoarcem puțin la origini. Și cum mi se făcuse poftă de Genesis când am ascultat un pic de Peter Gabriel, mi-am zis că ar trebui să întorc din nou roata timpului pe Mixul de Cultură, până în 1972, când Genesis lansau Foxtrot.
Foxtrot este o capodoperă cu totul, în mare parte datorită unității existente între imaginație și execuție, ambele fiind trasături dominante ale unei formații care a sculptat fața muzicii prog.
Motivul pentru care mi-am amintit de …

Articol de Silvia Marinescu
De câteva săptămâni, trăiesc o dramă care mă bucură. Drama este aceea că nu pot să ascult decât un singur album. Mă bucură pentru că acest album este atât, dar atât de bun.
The National, trupă plasată generos sub pălăria “indie” și înființată în 1999, a lansat anul acesta al cincilea album și a dat viață expresiei “a sparge gura târgului”. Site-urile de review-uri muzicale au vuit, criticii au fost dați pe spate. Și, chiar dacă de dragul scriitorului din mine, aș vrea să sparg monotonia acestui extaz …

Articol de Silvia Marinescu
Ce se întâmplă când muzica prog își dă întâlnire cu muzica alternative a anilor 2000? Ai parte de Pineapple Thief. Un exemplu de trupă care ia cuvântul „progresiv” ad literam, Pineapple Thief a luat naștere în 1999, în Marea Britanie, și de atunci a încercat, prin cele 7 albume lansate (și un al optulea programat pentru sfârșitul acestei luni), să construiască o lume proprie, în mare după vrerea vocalistului Bruce Soord, în care experimentele cu muzica prog și cu cea indie și alternative să dea naștere …

Articol de Silvia Marinescu

Când am auzit prima dată Sigur Ros, mărturisesc că unul din lucrurile ce aducea un plus de farmec era faptul că nu cunoșteam limba. La atmosfera extraordinară din toate melodiile, limba necunoscută, pentru mine, ma ajuta sa imi imaginez orice și să simt orice, indiferent de ceea ce spuneau, de fapt, cuvintele.
Jónsi Birgisson a lansat de curând albumul său solo, Go, și a renunțat la o limbă necunoscută pentru majoritatea ascultătorilor, islandeză, pentru engleză. Unii sunt de părere că asta este o greșeală, alții spun că …

Articol de Silvia Marinescu
Azi o să vorbim puţin despre un produs foarte nou al formaţiei Red Sparowes: cel de-al treilea album de studio lansat de trupa americană, lansat pe 6 aprilie şi care se numește (trageţi aer adânc în piept) The Fear Is Excruciating, But Therein Lies The Answer.
În ultimul timp am căutat muzică nouă, proaspătă, care să mă bucure la fel de mult cum o fac, să zicem,  Yes sau Emerson, Lake & Palmer, iar după ce am reascultat nişte albume de la Explosions In The Sky, m-am interesat …

Articol de Silvia Marinescu
De când am citit prima dată un volum de povestiri semnat Julio Cortazar, am știut că e dragoste la prima lectură. Am început cu Armele Secrete și am ajuns, în timp, la primul volum pe care autorul îl semnează cu numele său real: Bestiar.
Volumul reunește 8 povestiri fantastice, despre o mulțime de evenimente stranii, înduioșătoare, miraculoase sau pur și simplu absurde. Îmi place stilul lui Cortazar de a descrie toate aceste întâmplări, felul în care, încă de la primele cuvinte, te face să accepți universul absurd pe …

Articol de Silvia Marinescu
Luăm o mică pauză de la prog şi ne îndreptăm puţin spre zona aceea denumită cu generoziate “post rock”. Am ales azi un album foarte drag mie, aparţinând trupei americane Explosions In The Sky. Albumele Explosions In The Sky sunt, pentru mine, un basm. Cu doar 5 melodii, cel despre care o să vă vorbesc azi, The Earth Is Not A Cold Dead Place, reuşeşte să-mi creeze o stare greu de egalat şi foarte greu de descris.
Explosions In The Sky a luat naştere în 1999 în Texas. …

Articol de Silvia Marinescu
Prima dată când am ascultat albumul Realism al celor de la The Magnetic Fields eram acasă la un prieten şi savuram nişte poveşti. Ascultând muzica ce se revărsa din boxe, am avut brusc un sentiment de linişte şi pace, de fericire statică şi mă simţeam de parcă eram într-un film, un film independent, cu actori necunoscuţi şi cu întâmplări ce, la o prima şi seacă vedere, par obişnuite, dar care se dovedesc a fi orice altceva.
Fără îndoială că muzica pe care o ascultam a avut mult de-a …

Articol de Silvia Marinescu
Spock’s Beard este o trupă la care ţin foarte mult, în mare parte datorită albumului despre care vreau să vă povestesc azi. În afară de asta, trebuie să mărturisesc că îmi place foarte mult şi numele pe care l-au ales.
Alan Morse, unul din cei doi fraţi care a pus bazele formaţiei în 1992, a venit cu ideea numelui după ce a fost la o petrecere mai agitată. El a spus ca la petrecere e ca şi cum ar fi fost într-un univers paralel, ca în acel …

Articol de Silvia Marinescu
În 1987, Steven Wilson crea Porcupine Tree, o trupă care se va dovedi a fi o piatră de temelie a modului în care ne referim la dezvoltarea muzicii prog. O trupă curajoasă, ce nu s-a temut să experimenteze, rămînînd totuşi fidelă viziunii sale asupra muzicii şi reuşind să menţină, în orice experiment, o notă comună tuturor creaţiilor sale.
Proiectul Porcupine Tree a apărut ca o glumă. Steven Wilson şi Malcom Stocks au inventat marea formaţie The Porcupine Tree, căreia i-a fabricat o componenţă şi un trecut – incluzînd …

Articol de Silvia Marinescu
Cînd vorbim despre dezvoltarea muzicii prog in anii ‘90-2000, nu putem să nu vorbim despre Tool. De fapt, eu nu pot să nu vorbesc despre Tool, ca despre o parte importantă a vieţii mele şi a modului în care am ajuns să percep muzica.
Multă vreme nu i-am ascultat, din motive care acum imi scapă. Însă am trecut prin acel clişeu “mi-a spus un prieten să-i ascult şi nu m-am mai putut opri” şi iată-mă azi, complet fascinată de tot ce au produs vreodată.
Tool nu e, pentru mine, …

Articol de Silvia Marinescu
Căutînd un album despre care să pot vorbi azi, mi-am amintit că data trecută v-am vorbit despre Dream Theater. Aşa că m-am gîndit să continuu în aceeaşi notă şi să scriu despre al doilea album Liquid Tension Experiment.
Liquid Tension Experiment este o trupă de progressive rock instrumental, fondată de bateristul de la Dream Theater, Mike Portnoy, în 1997. Din componenţă mai amintesc: John Petrucci la chitară, Jordan Rudess la clape şi Tony Levin la bass. Albumul despre care vă povestesc azi este apărut în 1999, la …

Articol de Silvia Marinescu
Păşesc timid pe terenul recenziilor de cărţi cu un roman deloc timid şi deloc de ignorat. Să vedem ce va ieşi din acest mix cel puţin interesant pentru mine.
Cartea despre care o să vă povestesc,  Trebuie să vorbim despre Kevin, de Lionel Shriver, e una dintre puţinele despre care pot să afirm că m-a lovit în plexul solar. Uneori dai de o carte care te lasă fără suflare şi plin de sentimente care te sufocă, fie ele sentimente plăcute sau neplăcute. Este, pentru mine, o satisfacţie enormă …

Articol de Silvia Marinescu
Pînă să ascult The Resistance, trăiam cu impresia, destul de răspîndită, de altfel, că atunci cînd vine vorba de Muse, lucrurile sunt clare: ori îi iubeşti, ori îi deteşti.
Albumul nou a fost foarte aşteptat de mulţimea celor care îi iubeau, aşteptînd să vadă dacă o să fie măcar la fel de bun ca precedentul, Black Holes and Revelations, dar şi de cei care îi detestau, dornici să vadă ce au mai plăsmuit britanicii şi dacă au schimbat ceva. Astfel, e clar un lucru: albumul avea să …

Articol de Silvia Marinescu
Cînd vine vorba despre o compilaţie, e greu să stabileşti un sens sau o direcţie a tuturor pieselor de pe album, în afara cele de a spune „uite, ăştia suntem noi, asta am facut, suntem buni!”
Surprinzător pentru mine, albumul Orbital lansat anul acesta mi-a dat pe spate toate supoziţiile iniţiale, iar eu iubesc cînd se întîmplă asta, mai ales în muzică.
De la început, trebuie să recunosc că sunt o novice în lumea Orbital. Ascultasem rar şi împrăştiat, dar cînd am auzit că vin la Bestfest, am încercat …